Canalul Panama
            Pe 3 noiembrie 1903, teritoriul panamez s-a separat de Columbia.Avand
privilegiul de a fi cea mai ingusta parte a istmului care uneste cele 2 parti
ale Americii, inginerii occidentali visau sa construiasca aici un canal care
sa lege Atlanticul de Oceanul Pacific.
            Dupa esecul unui francez pe nume Ferdinand de Lesseps, al carui proiect
prost conceput a sucombat in urma unui imens scandal financiar, Statele Unite
au cumparat de la francezi drepturile asupra canalului.
            Initial, aveau de gand sa construiasca un canal prin Nicaragua, unde
istmul este mai generos ca suprafata decat in Panama, insa este traversat de
un lant muntos. Pentru ca, in cele din urma, partile sa se inteleaga asupra
principiului unui canal cu ecluze, propus de inginerul francez Phillippe
Bunau-Varilla, spre satisfactia Columbiei care isi exercita suveranitatea
asupra teritoriului panamez.
            Ghinion, insa. In ultimul moment, deputatii columbieni au refuzat sa
instraineze dreptul de suveranitate si s-au opus cu indarjire proiectului
american.
            Guvernul presedintelui Roosevelt, total lipsit de scrupule, i-au
incurajat pe locuitorii panamezi sa revendice secesiunea.Navele de razboi
americane au ancorat langa orasele Colon si Panama, determinand interventia
armatei columbiene. La trei zile de la proclamarea independentei, S.U.A. au
recunoscut noua tara. Apoi au semnat un tratat pentru constructia canalului,
inceputa pe 18 noiembrie, tratat ce poarta numele secretarului de stat Hay si
al inginerului Bunau-Varilla si prin care se ceda pentru totdeauna americanilor
stapanirea unei fasii de circa 16 km latime.
            Lucrarile de constructie la canal, care au costat aproximativ 40 de
milioane de dolari, s-au dovedit dificile din cauza climei tropicale si a
epidemiei de malarie, insa, in cele din urma, el a fost inaugurat pe 15 august
1914, la inceputul primului razboi mondial.